carti

Cele mai citite cărți pe Wattpad în 2016

Wattpad este o platformă de self-publishing care oferă multe materiale gratis. Acolo găsiți foarte multe multe povestioare fan-fiction și tot acolo puteți să testați piața cu o idee nouă a propriei cărți sau chiar cu câteva capitole.

carti gratis.gif

Prima oară am accesat Wattpad când Darynda Jones, autoarea seriei Charley Davison a anunțat că va publica o nuvelă pe această platformă. Sinceră să fiu, până atunci am considerat Wattpad un loc unde cu siguranță găsesc proză și poezie de proastă calitate. Boy, was I wrong. Nu numai că am descoperit autori foarte talentați care din diferite motive nu au optat să publice pe Amazon, dar tot aici am găsit oameni cu aceleași gusturi literare ca mine cu care am putut face schimb de idei.

 

Prin urmare, am devenit o utilizatoare împătimită a site-ului și povestesc ori de câte ori am ocazia despre el.

 

O calitate deosebită a acestui site este că arată cât timp a fost citită o anumită poveste. Astfel, chiar dacă există și un sistem de votare, se indexează minutele de scroll, ceea ce este minunat pentru că se numără și timpul petrecut citind a doua oară acea nuvelă sau roman.

 

Iată care sunt cele mai citite cărți de pe Wattpad în 2016.

 

Toate aceste cărți sunt gratis. Prin urmare, dacă vreți să vă delectați cu câteva povești interesante, puteți începe de aici.

 

Înregistrarea pe Wattpad este gratis. Un nume, un mail și puf! Cărți gratis.

 

Voi aveți cont pe Wattpad? Pe cine urmăriți și cui îi citiți cărțile de obicei?

Anunțuri
carti

Unde emigrăm? The Haunted Vagina, recenzie

Dacă sunteți în faza în care vă gândiți unde ați putea să emigrați după alegerea lui Trump, am eu o propunere: într-un vagin. Haideți să explorăm lumea bizarro – horror. Știu că ne-am obișnuit ca intrarea și ieșirea din vagin să fie folosite ca metafore colorate, dar ce ar fi dacă s-ar întâmpla?

 haunted-vagina

Atenție! Dacă aveți sub 14 ani, nu ați descoperit pornografia sau dacă vă sințiți jigniți de orice, vă rog să nu citiți acest articol.

Cam asta ne propune Carlton Mellick III în „The Haunted Vagina”. Steve este foarte îndrăgostit de prietena lui Stacy. Iar atunci când aceasta îi mărturisește că vaginul ei este bântuit, protagonistul își dă seama de unde tot apar nasurile din vaginul prietenei în timpul sexului. Împins de curiozitate și de Stacy, Steve intră în vaginul acesteia pentru a explora întreaga lume ascunsă în pântecul acesteia.

Odată ajuns înăuntru, Steve face cunoștință cu Fig, prietena imaginară (oare) a lui Stacy din copilărie care este foarte atrăgătoare. Însă mai important de atât, descoperă o nouă lume de care se simte atras instant.

Da, știu că unii dintre voi deja strâmbați nasul și vă gândiți că ori e scârbos ori are trebui să mă raportați pentru un post care lezează pudibonderia. Însă principiul de bază al literaturii este escapismul. Poți să optezi pentru varianta softcore, adică pentru ficțiune simplă sau chiar non-ficțiune sau poți să îți ambalezi motoarele imaginației la maxim pentru harcore fetish bizarro.

Acum că mi-am scos din sistem toate aluziile sexuale, haideți să vă orbesc puțin despre acest gen literar. Bizarro este un gen literar contemporan care folosește elemente de absurditate, satiră și grotesc alături de suprarealism popular și are scopul de a șoca prin situațiile și umorul ieșit din comun. Cu alte cuvinte, agest gen literar, cu un nume cât se poate de explicativ, este bizar, ciudat, straniu, neobișnuit.

 kesha

Din păcate, pentru că este un gen literar de nișă este prea puțin mediatizat. Și riști ca atunci când ridici o carte care îți este recomandată ca fiind un fantasy ciudat să îți pice maxilarul după vreo 5-10 pagini când lucrurile încep să devină dubioase.

În cazul lui „The Haunted Vagina”, care este o nuvelă, nu un roman, bizarul te lovește încă din primele pagini. Însă dacă treci peste partea ciudată, vei vedea că de fapt este o poveste de dragoste și trădare excepțională. Asta este frumusețea genului. Citești despre o lume care îți pune un zâmbet sarcastic pe buze iar când o termini te lovește frumusețea întregii povești.

Dacă vrei să încerci marea cu degetul, „The Haunted Vagina” este punctul de pornire. Este o nuvelă scurtă, elementele bizare sunt doar la nivelul descrierii și a ideii, ceea ce înseamnă că nu există foarte multe scene care să te lovească ca bolovanul în față (trust me, genul acesta literar este ca o cărămidă care te lovește în mod repetat între ochi) și te ține lipit de pagini cu ajutorul poveștii de dragoste.

În plus, trăim într-o țară în care majoritatea înjurăturilor sunt despre viețile de noapte ale mamelor noastre și despre zona intimă a femeilor în general. Prin urmare, „The Haunted Vagina” ne oferă o nouă perspectivă pentru acestea sau măcar ne ajută să ne ducem cu gândul la ce am putea găsi acolo.

Voi ați citit bizarro?

carti

Ce citești atunci când nu ai chef să citești nimic

Cu toții trecem mai devreme sau mai târziu printr-o perioadă în care pur și simplu nu avem chef să citim sau mai rău, orice am încerca nu ne place, indiferent de cât de multe recenzii zic că acea carte este minunată. Yep, este chiar o boală, se numește secetă de lectură și ca să te vindeci trebuie neapărat să recunoști că ai o problemă.

 reading-problme

Prin urmare, iată care sunt simptomele unei secete de lectură:

1.nu ai chef să citești nimic și nicio carte nu îți face cu ochiul;

2.înaintezi cu greutate și nu te interesează nici un personaj;

3.te uiți la raftul tău cu cărți pe care urmează să le citești și te apucă panica că nu vei ajunge vreodată la ele;

4.ai citi ceva, dar nu știi ce, pentru că nimic nu ți se pare interesant;

5.nu citești!

Acum că am stabilit că ai o problemă, este momentul să aplici tratamentul. Și nu te ascunde după celebrul „Nu am timp!” sau „Sunt prea ocupat”. Astea sunt scuze. Ai nevoie de un tratament proactiv. Iar pe principiul pofta îți vine mâncând iată cel mai bun tratament pentru seceta de lectură.

Apucă-te de citit o carte ușurică. Pentru mine merg cel mai bine cărțile haioase cu povești de dragoste. Ori mă îndrăgostesc de umor, ori inevitabil ajung în punctul în care vreau să văd ce se întâmplă. Mai poți opta pentru un thriller, ca să te țină în priză sau un young adult care să te prindă încă din primele pagini. Iată câteva exemple de cărți care m-au scos din această secetă.

Seria The Holidays, de Tara Sivec

 holidays.jpg

Cu titluri precum „The Stocking Was Hung” sau „Cupid Has a Heart-On” este clar că vei râde. Însă ce m-a atras, până să ajung să rând cu lacrimi, a fost misterul din jurul personajului masculin. Seria debutează cu Noel Holiday și Sam Stocking (I shit you not) care se întâlnesc în aeroport într-un bar, iar Noel îi propune lui Sam să meargă acasă la el și să se prefacă că este fostul ei iubit. Și așa începe o serie destul de scurtuță, cu mai puțin de 150 de pagini fiecare carte, care ne duce într-o aventură a sentimentelor.

Seria Stephanie Plum, Janet Evanovich

Această serie este una polițistă/mistery… oarecum. Stephanie Plum își pierde locul de muncă ca recepționeră la o firmă de lenjerie intimă și din lipsă de alte oportunități se angajează ca bounty hunter. Evident,  femeie fără nici un fel de experiență de lucru cu oamenii care nu prea respectă legea, va intra în tot felul de situații dubioase. Evanovich se bazează foarte mult pe comicul de situație, ceea ce te va face să întorci cu rapiditate pagina pentru a vedea în ce a mai intrat Stephanie sau bunica Mazur.

Seria Millenium, Stieg Larsson

Dacă nu îți place să râzi, atunci un thiller/ mistery te va vindeca de seceta de lectură. Bărbați care urăsc femeile (The Girl With the Dragon Tattoo) s-a bucurat de succes internațional, deci nu ai cum să nu fi auzit de ea. Urmărește cum se descoperă cine a comis o crimă acum 30-40 de ani și nu o vei mai putea lăsa jos.

Exorcistul, William Peter Blatty 

Acest roman a devenit foarte cunoscut în urma producerii filmului omonim care a avut foarte mare succes. Totuși, având în vedere că este o carte foarte scurtă, se merită să o încerci, în special dacă nu ai chef să citești nimic. Romanul aduce elemente noi, are nu și-au găsit loc în film, ceea ce îl face și mai spooky.

Seria Percy Jackson și Olimpienii de Rick Riordan

Când recomand această serie plec de la premia că ai citit Harry Potter. Dacă nu ai făcut-o deja, ce mai aștepți?! Că am trecut peste asta, haideți să vă spun de ce Percy Jackson este seria perfectă pentru a vindeca pe cineva de seceta lecturii. Este un young adult plin de aventură. Prin urmare, pe lângă acțiunea care te ține în priză încă din primele pagini, vei avea parte de toate îndoielile adolescentine care definesc un personaj măreț, curajos și loial.

Ghidul autostopistului galactic, Douglas Adams

 ghidul

Acest roman SF merită citit și recitit când ai o criză de identitate, când ai o secetă de lectură și când vrei să pleci într-o aventură fără să părăsești canapeaua. Ghidul autostopistului galactic îți oferă răspunsurile la toate întrebările vieții. Iar fiecare pagină întoarsă te va lăsa cu zâmbetul pe buze.

Pentru mai multe recomandări apăsați butonul de follow. Iar dacă am uitat ceva extraordinar, comentați, vă rog!

carti

Numele vântului, Patrick Rothfuss

numele vantuluiIt’s been a while! Așa că cel mai bine ar fi să încep în forță, cu cea mai bună carte pe care am citit-o anul trecut: Numele Vântului de Patrick Rothfuss. Peste această minunată carte am dat, întâmplător, după ce am citit niște reviewuri pentru altceva, și mi-a atras atenția recenzia pe care o făcuse Rothfuss la respectiva carte. Am dat click să văd la ce a mai comentat și ce să vezi, tipul scrisese o carte… ok, două! Și vreo două nuvele la timpul respectiv. Mi-am comandat Numele Vântului (The name of the wind) de pe Amazon and the rest is history. Sinceră să fiu, nu mă așteptam la cine știe ce. Nu citisem niciun reviw, știam doar că e fantasy, deci mă așteptam la cavaleri, eroi, niște lupte, personaje cu o apartenență clar definită față de bine și rău, niște magie… În fine, tipical fantasy. Boy, was I wrong!

Numele vântului are complexitatea Stăpânului inelelor. Yep! Am spus-o. Sunt convinsă că, peste 50 de ani, atunci când campania social media a lui Rothfuss va fi irelevantă (și poate până atunci publică și a treia carte), romanul va sta pe rafturile bibliotecilor la clasici fantasy alături de Tolkien și Geoge R.R. Martin.

Cartea debutează cu o coversație într-un bar despre legendele de vitejie ale lui Kvothe. Și așa l-am cunoscut pe cel care își va povesti viața de-a lungul romanului Cronicile ucigașului de regi. Tot la început facem cunoștință și cu Cronicarul, cel care a demontat miturile regatului, cel care a scris povestile vieților celor mai importanți oameni fără interpretări, cu ale cuvinte, scribul erei respective. Inteligența, spiritul de analiză și simțul umorului ne sunt dovedite în deznodământul furtului. O să vedeți.

Dar aceasta nu este povestea Cronicarului, sau a țăranilor care vorbesc despre Kvothe. Ci a hangiului cu păr roșu, cândva un copil cu o inteligență extraordinară care și-a înțeles condiția și a încercat să și-o depășească folosindu-se de singurul intrument pe care îl are la îndemână: mintea.

Kvothe vine dintr-o familie de Edema Ruth, actori ambulanți. Astfel înțelege de mic importanța recomandării și protecția unui om cu bani. În sânul familiei învață să joace teatru, să comunice și să citescă oamenii, învață legende și cântece străvechi, importanța și disciplina cântecului. Meșteșugul muzicii va fi acela care îl va salva de multe ori, de prea multe ori, chiar. Tot alături de trupa de actori il cunoașteși pe un magician, Abenty, care îl invață tainele magiei, artimeticii, medicinei și simpatiei, refuzând însă să îl învețe numele vântului.

Dar aventura viteazului Kvothe începe atunci când părinții îi sunt uciși de un grup de demoni Chandrian pentru că tatăl său a cântat prima strofă a unui cântec la care lucra despre rădăcinile legendei acestora. Astfel, copilul de 12 ani rămâne orfan, fără bani, numai cu lăuta părintelui său. Rătăcește prin pădurea în care i-au fost omorâți părinții, ascunzându-se de demoni și învață să cânte mai bine la lăută, uitându-și astfel rădăcinile. Mai târziu trăiește ca cerșetor pe străzile Trabeanului, până la vârsta de 15 ani, când ceva îl face să își amintească cine este el și ce vise avea înainte de tragicul eveniment.

Astfel Kvothe pleacă la Universitate unde este admis fără să plătească taxa de admitere ci din contră, Universitatea îi dă bani ca să supraviețuiască primului semestru. Aici își face prieteni pe Simmon și pe Whilem, cunoaște cea mai frumoasă fată („Este atât de frumoasă încât nu pot reda în cuvinte. Hai să spunem simplu, frumoasă” îi spune Kvothe Cronicarului atunci când o descrie pe Deena) și se antamează în jocuri de putere cu Ambrose, rivalul său, primul născut a unui baron puternic.

Lumea din Numele vântului este construită treptat până când personajul central își prierde părinții. Apoi totul se învârte în jurul subiectivității lui Kvothe și a acțiunilor acestuia. Trebuie totuși menționat că povestea este spusă de un Kvothe adult care a avut timp să reflecteze asupra faptelor sale. Odată cu schimbarea de perspactivă narativă, limbajul devine aproape poetic. Chiar dacă se simte prezența unei minți adulte, descrierea este formulată în așa fel încât suprinde inocența, suferința și pierderea în anumite cazuri ale personajului fără să pice într-o simplitate plată.

Personajele secundare sunt extraordinar de complexe, sunt oameni ale căror universuri nu se învârt în jurul lui Kvothe. Dacă Ambrose este singurul personaj care ai impresia că a fost scris pentru a-i pune în valoare moralitatea lui Kvothe, restul au dramele lor, poveștile lor dezvoltate ori în subteme în roman ori în nuvele publicate mai apoi de autor (Slow regard for silent things despre Auri și o nuvelă publicată în Rogues despre Simon).

Deosebit în această primă parte a Cronicii Ucigașului de Regi este constucția personajelor feminine: puternice, inteligente, foarte umane, extraordinare și unice, ceea ce rar se întâmplă în fantasy.

Deena, fata care îi atrage atenția lui Kvothe este descrisă ca fiind frumoasă, foarte inteligentă și care cântă poate la fel de bine ca acesta. Totuși, aceasta nu este o prințesă, o fiică de baron, nu are un status sau chiar un comportament tocmai moral. Deena este o femeie întreținută. Iar personajul își joacă rolul în funcție de scenă. Dacă față de Kvothe este inteligentă, haioasă și destinsă, față de cel care o întreține este submisivă și își limitează capacitățile pentru divertismentul acestuia. Totuși Denna se descurcă cu ceea ce are, de aici și unicitatea personajului.

Mola este studentă și lucrează la Medica într-un mediu pedominant masculin, ceea ce îi pune valoare inteligența iar Devi, cămătăreasă, cu o dragoste extrordinară pentru cunoaștere. Ea a fost dată afară de la Universitate. Istețimea, șiretenia în situațiile în care își urmărește propriile interese iar corectitudinea și moralitatea când vine vorba de afacerea ei o transformă într-un personaj extraordinar de complex.

Și nu în ultimul rând trebuie menționată Auri, o femeie diafană, pierdută în realitate și total detașasă de aceasta care trăiește în subsolurile Universității și nu aflăm cum trăiește sau cum a ajuns acolo decât în Slow Regards for Silent Things. Auri lasă impresia unui copil speriat și puțin nebun. Modul ei de percepție a realității este absolut unic.

Prima parte, de fapt prima zi a Cronicilor Ucigașului de Regi se termină circular, în același han unde Kvothe îi povestește Cronicarului despre începuturile celui ale cărui fapte au născut legende de vitejie și discuții de blam și care a ales să devină hangiu și să uite cine a fost.

Numele Vântului este un roman pe care l-am devorat. Am fost atât de captivată de Kvothe și aventurile lui încât după ce am pus cartea jos (am citit-o în vreo 4 zile) am visat în fiecare noapte acțiunea. Am plâns și am râs și am strâns din dinți atunci când știam că ceea ce face se va termina rău. L-am urât pe Ambrose și am cântat împreună cu Kvothe.

Patrick Rothfuss a spus într-un interviu că s-a apucat să scrie un roman pe care el a vrut să îl citească în contextul în care genul fantasy se plafonase la cavaleri și prințese care trebuiau salvate. Din punctul meu de vedere, Rothfuss a scris despre un antierou. Și nu i-a găsit scuze. A lăsat faptele să vorbescă de la sine, provocând cititorul să îl judece.

Numele vântului este un roman destul de lunguț, de vreo 800 de pagini, sau 13,459 locații pentru cei care îl citesc pe Kindle. Însă investiția de timp și emoție merită.

În încheiere vă las cu câteva citate din Numele Vântului:

“It’s like everyone tells a story about themselves inside their own head. Always. All the time. That story makes you what you are. We build ourselves out of that story.”

“I have stolen princesses back from sleeping barrow kings. I burned down the town of Trebon. I have spent the night with Felurian and left with both my sanity and my life. I was expelled from the University at a younger age than most people are allowed in. I tread paths by moonlight that others fear to speak of during day. I have talked to gods, loved women, and written songs that make the minstrels weep. You may have heard of me.”

“I wanted to tell her that she was the first beautiful thing I had seen in three years. That the sight of her yawning to the back of her hand was enought to drive the breath from me. How I sometimes lost the sense of her words in the sweet fluting of her voice. I wanted to say that if she were with me then somehow nothing could ever be wrong for me again.” (despre Deena)

“Music is a proud, temperamental mistress. Give her the time and attention she deserves, and she is yours. Slight her and there will come a day when you call and she will not answer. So I began sleeping less to give her the time she needed.”

“To deem us simply enemies is to lose the true flavor of our relationship. It was more like the two of us entered into a business partnership in order to more efficiently pursue our mutual interest of hating each other.”

carti

Ready Player One, Ernest Cline

Cred că are sens ca, după literatura paranormală, urban fantasy și mai apoi cea cu invaziile zombie, care oricum ilustrează sfârșitul lumii așa cum o știm noi, să reapară în conștiința publică romanele distopice. Totuși noile distopii sunt făcute pentru un public mai larg, nu doar pentru iubitorii de SF. Prin urmare, oricine nu citește în mod obișnuit sf poate ridica o distopie și o poate savura.

 

Mi se pare că noul curent în literatura distopică este mult mai centrat pe personaje decât pe lupta politică sau socială. Avem seria Jocurile foamei care o are în centru pe Katniss, eroină care devine un simbol al revoluției din simplul motiv că nu vrea ca prietenul ei să moară. Divergent mizează mai mult pe eroismul lui Tris, dar are aceleași obstacole de ordin personal pe care le ilustrează și Jocurile Foamei. Temele young adult sau new adult sunt peste tot: povești de dragoste, prietenie, descoperire de sine.   ready player one

 

Ready Player One este romanul de debut a lui Ernest Cline și este primul roman despre un joc video pe care l-am citit. Anul 2044 nu aduce un viitor foarte frumos. Natura moare din lipsa de interes a oamenilor, locurile de muncă se împuținează, societatea este în declin de ceva timp. Prin urmare, oameni își găsesc oaza de liniște în OASIS, o lume virtuală unde avatarul tău poate să interacționeze cu alții, poate să se plimbe, poate să descopere, poate să viziteze muzee, poate să meargă la școală, poate să facă tot ce nu poate în viața reală cu o investiție financiară minimă: echipamentul.

 

Atunci când creatorul OASIS moare lasă lumea virtuală celui care va câștiga vânătoarea ouălor de Paști. Această vânătoare constă în rezolvarea a diferite puzzeluri, ghicitori, jocuri, care își au originea în cea mai frumoasă perioadă din viața creatorului, James Halliday, anii 80. Desigur, cultura pop a anilor 80 nu este tocmai la îndemâna tuturor tinerilor din anului 2040. Astfel se crează o industrie bazată pe cultura pop a acelei vremi: seriale TV, cărți, filme, jocuri pe calculator, etc.  („A new subculture was born, composed of the millions of people who now devoted every free moment of their lives to searching for Halliday’s egg”).

 

Dar lumea este coruptă. Dacă descoperirea oului de aur vine cu nenumărate oportunități de creație, de valorificare simbolică a acestei lumi, oamenii caută câștigul financiar și de stat care stă în spatele acestei lumi. Astfel se crează grupuri informale de oameni, așa cum sunt Daito și Shoto sau corporații a căror scop este reglementarea financiară a OASIS cum este Innovative Online Industries, dar majoritatea oamenilor joacă singuri. Se crează bloguri unde se postează îndrumări și discuții despre unde ar putea să fie ascuns oul, iar cel mai cunoscut este a lui Art3mis, sau camere de întâlnire cum este cea a lui Aech.

 

Wade Watts găsește primul ou. Astfel, Perzival, avatarul lui Wade, devine celebru. Iar Wade devine dintr-un copil sărac, care stă într-o gheretă cu mătușa lui, în „primul om din istorie” și odată cu asta, targetul celor care sunt mult mai motivați să câștige concursul, nu prin cele mai onorabile mijloace.   Finalul e frumos. Dacă întregul roman este despre câștigarea OASIS-ului finalul este despre găsirea celor mai importante lucruri din viață, care nu au nici pe departe o valoare financiară. Este despre maturizarea lui Wade, despre cunoașterea lumii, despre cunoașterea oamenilor din spatele avatarurilor.

 

Ready Player One este un roman complex. Vorbește despre o lume în declin, despre identitate, competitivitate, luarea de riscuri, prietenie, aparențe, celebritate și viziune asupra lumii. Dar mai vorbește și despre cultura organizațională și felul în care onlineul schimbă perspectiva asupra realității.

ready

Unul dintre personajele importante este Nolan Sorrento, unul dintre executivii Innovative Online Solutions. Innovative Online Solutions este o multinațională creată pentru a câștiga vânătoarea. Angajații cedează dreptul de a manageriza OASIS pentru o sumă de bani și desigur, pentru salariul pe care îl primesc în timpul căutării. Cline nu pune IOS într-o lumină prea bună. IOS vrea să reglementeze OASIS pentru venituri, transformând-o dintr-un serviciu public într-una de lux. Ceea ce impune IOS de fapt este uniformizarea. IOS vrea să impună un contract social: individul care nu se poate integra părăsește comunitatea.

 

Pe de altă parte Innovative Online Solutions este compania care ar face orice pentru a-și atinge scopul, comportându-se ca o putere armată într-o lume în care nu există militarizare. Astfel, autorul duce terorismul față de cei inferiori la un alt nivel. Inumanitatea și răceala cu care IOS îți sacrifică oamenii, iar mai târziu tirania față de angajați evocă cât de periculoase pot fi  organizațiile care dețin mijloacele atunci când preiau puterea.

 

Totuși OASIS este „much more than a game or an entertainment platform”, este o realitate alternativă care, în cazul Ready Player One, se identifică cu realitatea („I’d heard that if you accessed the simulation with a new state-of-the-art immersion rig, it was almost impossible to tell the OASIS from reality”).   În mediul virtual poți să fii cine vrei tu, fără să trebuiască să depui prea mult efort. Dacă în viața reală trebuie să muncești ca să fii cine vrei tu, în online e mult mai ușor, totul e la un click distanță.

 

Cât am citit Ready Player One nu m-am putut abține să fac corelație cu Sims sau Second Life, deși cel din urmă este mult mai aproape de OASIS. Am jucat Second Life și apoi m-am întâlnit cu un avatar de acolo în viața reală. Am fost dezamăgită. Individul era lipsit de substanță. În online poți găsi oameni ca tine, poți aborda subiecte de discuție tabu, pentru că nimeni nu te vede roșind și poți fi interesant pentru că ai găsit ceva pe wikipedia, iar informațiile sunt deschise într-un alt tab.  Mi se pare că viața online este lipsită de… viață.

 

Online nu poți simți textura, nu te poate învălui un miros, nu te poate topi un gust, aici totul e memorie. Problema mea este că, în cazul în care un scenariu distopian de genul Ready Player One s-ar desfășura atunci, nu am mai avea memoria acestor simple trăiri și, în definitiv simțuri, lumea ar deveni… insipidă.

 

Totuși oamenii au nevoie de alteri, așa că această situație este utopic. Chiar și în cazul în care online-ul nu va mai fi doar un mijloc omenirea se va adapta și va găsi un mod de a rezista sau de a se modela, astfel încât contactul uman să nu fie pierdut.

 

Ready Player One mizează pe acest lucru: avatarul este doar un mijloc al câștigării Oului de Aur dar pentru a ajunge la Ou au nevoie de oameni, nu de alte avataruri, ci de interacțiune umană, pentru a-l câștiga.

 

„Halliday slid the bookshelf back into place, concealing the button once again. Then he startled me by putting his arm around my shoulders. “Listen,” he said, adopting a confidential tone. “I need to tell you one last thing before I go. Something I didn’t fi gure out for myself until it was already too late.” He led me over to the window and motioned out at the landscape stretching out beyond it. “I created the OASIS because I never felt at home in the real world. I didn’t know how to connect with the people there. I was afraid, for all of my life. Right up until I knew it was ending.

That was when I realized, as terrifying and painful as reality can be, it’s also the only place where you can fi nd true happiness. Because reality is real. Do you understand?”

“Yes,” I said. “I think I do.””

carti

Experiment în teroare

dark house„Experiment in terror” este un dintre seriile mele favorite. Este bine scrisă, cu personaje complexe și nu forte evidente, cu care te poți identifica. Dex și Perry nu au puteri supranaturale. Prin urmare, cei doi ar putea fi tu și cel mai bun prieten al tău în căutare de aventuri. Nu-i chiar așa, dar înțelegeți unde vreau să merg cu asta?

 

Peste această serie am dat întâmplător, căutând un horror mai ușurel după ce îmi zdrobise creierii și curajul Pet Sematary, de Stephen King ( da, am o cațelușă care nu aș vrea să se trezească vreodată din mormânt, după ce moare, ca să îmi mănânce fața). Era într-un motor de căutare pentru genul ăsta de cărți. Darkhouse (primul volum) l-am putut downloada gratis de pe internet, așa că m-am apucat de ea.

 

Nu pot să spun că m-am îndrăgostit din primele pagini. Perry, cam miorlăită pentru că nu are un job plătit, se duce la unchiul ei să ia cina, unchi pe a cărui proprietate se află și un far bântuit. Bu-hu-hu! Nu?Ei bine, nu prea. Am citit atâtea povești de „groază” cu faruri încât era să las cartea jos și să mă duc să plimb câinele care de ceva timp miorlăia la ușă. Prin urmare eroina decide că vrea să se ducă să inspecteze farul, în plină noapte și furtună, ca să își dovedească ceva.

 

Pleacă, așadar, cu telefonul mobil – singură sursă de lumină (ați încercat vreodată să vă găsiți în geantă cheile cu ajutorul lanternei de la telefon? ) ca să filmeze ce se întâmplă acolo.

 

Ei bine, ce se întâmplă acolo este extraordinar redat. Iar când am citit cele întâmplate m-am îndrăgostit nebunește de carte. Cu meticulozitate autoarea descrie cum Perry și mai apoi Dex (așa îl cunoaște pe personajul masculin al cărții) sunt urmăriți de o fantomă. Trăirile celor doi, reacțiile, sentimentele, sunt atât de verosimile și m-au introdus în poveste atât de bine încât, sincer, m-am speriat. Descrierea e explozivă. Am țipat cu personajele și am alergat cu personajele. Cât am citit seria, de altfel, am sărit la cel mai mic foșnet.

 

Așa l-a întâlnit Perry pe Declan (Dex) producătorul unui show pe internet numit Experiment în terror care area ca subiect locurile bântuite. După ce vede filmarea lui Perry, Dex îi propune să lucreze împreună.

 

come aliveȘi astfel un minunat parteneriat se înfiripă, iar cei doi lucrează la show pe parcursul mai multor cărți din serie. Când spun parteneriat mă refer la toate sensurile cuvântului: de afaceri, de prietenie și mai important de cuplu la un moment dat (deși pentru asta trebuie să treacă prin foarte multe întâmplări ca să realizeze că sunt făcuți pentru asta).

 

Totuși, dinamica celor doi este uimitoare. Dacă Perry este într-o continuă criză de personalitate (sunt prea grasă, sunt prea urâtă, nu mă iubește, văd fantome, ș.a.m.d.), Dex este destul de bine înfipt cu picioarele în pământ. Iar atunci când universul lui Dex începe să se clatine, Perry este stâlpul lui. Karina Halle oferă în și punctul de vedere a lui Dex în Dex files, și Come Alive ca să-i înțelegem mai bine pe cei doi protagoniști.

 

De-a lungul serie evoluția personajelor este notabilă. Perry se regăsește și învață să se accepte. Dex trece prin recunoașterea problemei lui, care dn punctul meu de vedere e mai de grabă un dar, și apoi o îmbrățișează. Deodată, Dex, misterios, masculin, dur, cu puține cuvinte se transformă într-un bărbat sensibil iar norișorul de deasupra capului care ai putea spune că îl urmărește o parte din serie (alții ar putea susține că pur și simplu și-a scos capul din fund) dispare, lăsându-se să se vadă o rază de bucurie în reacțiile lui.

 

dead sky morningVolumul meu favorit este Dead Sky Morning când Experiment in terror merge pe o insulă de leproși din Canada. Acolo nu numai că atmosfera este înfricoșătoare dar și relația dintre Perry și Dex se deteriorează (Dex află că prietena lui este însărcinată). Pe măsură ce legătura dintre cei doi se destramă, fantomele își întețesc apariția și le amenință chiar viața. Stați liniștiți se termină la fel de frumos ca volumele anterioare. Asta nu înseamnă, însă, că nu o să stați cu sufletul la gură.

 

Seria este neterminată, ultimul volum fiind programat să iasă pe 29 iulie pe Amazon. Voi face în curând o listă cu cărțile și de ce sunt minunate.

 

Din păcate nu am găsit genul ăsta de cărți, așa că dacă ați citit ceva asemănător, va rog să-mi lăsați un comentariu. De fapt, puteți să îmi spuneți orice în secțiunea de comentarii.

 

carti

Sub aceeaşi stea


„(…) m-am îndrăgostit în felul în care adormi: lent, apoi, deodată, brusc.”

Sub aceeași stea” este un roman tragic. Știam asta când m-am apucat să îl citesc. De fapt știam că este o poveste de dragoste între doi adolescenți bolnavi de cancer. Știm că mă va face să plâng. M-am apucat să-l citesc pentru că PR-ul mă făcuse curioasă. Cum transpune în cuvinte John Green, tip pe care îl știam de pe youtube, de pe canalul vlogbrothers (canal dedicat tocilarilor), explozia întâlnirii și apoi artificiile relației dintre Hazel și Augustus.

sub aceeasi stea

Hazel Grace este bolnavă de cancer pulmonar. Îi plac reality show-urile și să citească. Cartea ei preferată este „O durere supremă” care se termină în mijlocul unei fraze.  Augustus Waters (Gus) a avut cancer. Acum este  „cancer-free”, mai puțin un picior care l-a pierdut în lupta cu inamicul său celular. Îi plac jocurile, cărțile și filmele. Cei doi se cunosc la o întâlnire a supraviețuitorilor cancerului și a celor bolnavi de cancer. Hazel îi aduce aminte de Natalie Portman din V for Vendetta lui Gus. Așa se cunosc, așa se împrietenesc și apoi datorită acestui film și evident, cancerului, se îndrăgostesc. Fac schimb de cărți, discută, ies pe picnic, pleacă în Olanda să îl găsească pe autorul cărții preferate a lui Hazel.

 

De fapt povestea e simplă: fata cunoaște un băiat, fata și băiatul se plac, fata și băiatul trăiesc până la adânci bătrâneți cu câteva complicații pe parcurs. Ei bine, atunci când știi că unul dintre personaje are o boală terminală, care va fi finalitatea?

 

Spuneam că am fost marcată de „Sub aceeași stea”. Da, m-a impresionat povestea. Am plâns. Dar nu pot să spun că am fost tristă. S-a terminat bine, a lăsat în urmă speranță. Dar ce m-a mișcat cu adevărat a fost atitudinea față de viață a celor două personaje care au conștientizat că finalul lor este anunțat mai devreme decât al celorlalți.

 

„Unele infinități sunt mai mari decât altele”. Așa că personajele decid să trăiască responsabil (de exemplu Gus ține o țigară în gură dar nu o aprinde pentru a-și arăta superioritatea față de viciu) dar frumos și îmbelșugat. Nu uită nicio clipă de handicapul lor, râd de el, îl îmbrățișează, nu se plâng  „Oamenii câteodată stăpânesc al lor destin; vina, Brutus, nu-i în astre că noi suntem sclavi, ci-n noi” (Iulius Caesar, actul 1, scena 2,William Shakespeare). Cancerul între ei este un liant, primul subiect de discuție.

 

Este una dintre cărțile care m-a lăsat gândindu-mă la ce aș lăsa eu în urmă dacă aș muri astăzi. Dacă mi-am trăit acea poveste de dragoste din basme, dacă mi-am petrecut îndeajuns de mult timp cu cei dragi, dacă viața mea de acum merită să fie povestită măcar la un pahar de bere în plus. Și dacă aș fi în stare să conștientizez că pot muri mâine, dacă mi-aș putea îmbrățișa finalitatea cu o oarecare relaxare.

okay

John Green face un lucru frumos. Aduce în prim plan adolescenții bolnavi de cancer care încearcă cu disperare să aibe o viață normală. Isaac, personajul despre care nu am vorbit, prietenul lui Gus, cel care l-a dus la întâlnirea bolnavilor de cancer, rămâne orb din cauza unei forme de cancer. Dar pe lângă problema lui medicală este și cea a întreținerii legăturii cu oameni sănătoși, cum ar fi fata cu care el are o relație până când rămâne orb. Ea îl părăsește pentru că nu vrea să împărtășească drama.

 

Cu 15.000 de copii și adolescenți diagnosticați cu cancer în Europa zilnic, poveștile despre bătăliile cu această boală sunt binevenite. Ar trebui să învățăm cu toții cum să susținem bolnavii de cancer și să le înțelegem dorințele și comportamentul. Asta ne oferă „Sub aceeași stea”, o privire în viața celor care suferă de această boală necruțătoare, neromanticizată. Nimeni nu se vindecă, nu se găsește inexplicabil un leac, părinții suferă alături de acești copii și se bucură de cele mai mici plăceri alături de ei, conștienți fiind că aceste clipe sunt limitate, prietenii sunt condiționați de starea acestora, viața lor se termină mai repede decât a celorlalți.

 

Sub aceeași stea” poate fi găsită pe elefant.ro, costă 21,45 de lei și are 312 pagini.