Articole

Câinii și romanele horror nu se înțeleg

Îmi plac cărţile horror. Dacă ai o fantomică, o posedare, o tema cât de cât victoriană sau un monstru, am să te găsesc şi am să te citesc. Însă dragostea mea de senzaţii tari literare nu se îmbină întotdeauna armonios cu dragostea pe care i-o port patrupedului lătrător de lângă mine.

horror

Problema nu este că am impresia că al meu câine mă apără de tot ce e rău şi mă simt în siguranţă și apărată de relele lumii supranaturale după ce am citit un fragment deosebit de înfiorător. Nici pe departe. Dacă un demon i-ar aduce un os, bestia l-ar roade fericită, în timp ce ăla mi-ar rupe oasele şi m-ar face să vomit verde. Nu vreau să menţionez  (dar am s-o fac) situaţia mult mai plauzibilă în care hoţii intră în casă şi ea stă la scărpinat pe burtică.

Ok. Mă întorc la subiect: de ce cărţile horror şi câini nu se împacă.

Îmi voi baza ipoteza pe exemple. Azi noapte pe la 2 am decis că am sprâncenele mult prea stufoase şi că ar avea nevoie de o mică defrişare. Nu am stat mult pe gânduri. Mi-am descărcat cartea pe care o citeam (Hell House de Richard Matheson) în format audio (pensatul şi cititul nu se împacă) şi am trecut la treaba în baie. Era aproape linişte în casă, se auzea doar obișnuitul cor de sforăituri într-un colț al casei, al mamiferelor ce îmi umplu gospodăria. Nu avea ce să mă deranjeze. Pac un fir, pac două, miorlau de câteva ori în gând, vreo doi dumnezei şi mai, mai că terminasem şi sprâncenele şi cartea. Pe ultima sută de metri te entuziasmezi. Pe de o parte termini tortura fizică, iar in căști se dezlănțuie iadul după un preludiu mult prea lung. Poc, poc, poc se aude de undeva. Evident, am dat vina pe efectele cărții audio. Însă de-o dată o labă păroasă cu gheare ascuțite mă agață de pantaloni și se urcă pe mine. O parte din mine a murit. Am țipat de l-am trezit pe șeful de cor. Am dărâmat tot ce era pe chiuvetă. Am apucat un șervețel demachiant să mă apăr. Am început să tremur și am sărit pe toaletă. Iar când m-am uitat albită de frică în jos am văzut fața prietenoasă a câinelui meu care vroia puțină atenție.

adoptauncaine

Dar am citit la un moment dat și Exorcistul. Cartea aia după care s-a făcut un film destul de reușit cu o fetiță posedată. Pentru mine filmul este cel mai înspăimântător film de groază făcut vreodată. Știu că acum îți dai ochii peste cap. Dar știi ce? Eu l-am văzut prima data la 5 ani. Și de atunci de câte ori îl revăd lenjeria intimă mi se strânge în regiunea dorsală. Oricum, acum vreo 2 ani am decis că sunt suficient de matură să citesc cartea. Nu mai sunt un bebe mic și știu că nu există monștri sub pat decât dacă ești astmatic și aspiri rar pe acolo. Cartea e mot a mot cu filmul. Sau invers. Puțin descurajator. Dar i-am dat înainte pentru că oricum nu aveam altceva mai bun de făcut. Ei bine, știți secvența aia în care începe casa să se zguduie, după ce dulapurile pocnesc, patul se ridică, în cameră se face frig, popii invocă divinitatea pentru a salva fetița si totul e o furtună de țipete, plânsete, injurii și pocnituri de lemn? Cu alte cuvinte, vă puteți imagina construcția autorului pentru a ajunge la un anume apogeu, dacă nu ați citit cartea sau nu ați văzut măcar filmul? Ei bine, când această situație a ajuns la climax, câinele mei care era în pat cum mine a decis să se scarpine.

Desigur, astea sunt doar două povestiri. Dar gândiți-vă că bestia trebuie scoasă afară. Cum, tu muritor slab cu duhul și iubitor de horror, poți să vorbești despre longevitate atunci când după o zi de citit un roman gotic ieși cu animalul afară pe ceață iar dintr-un tufiș îți sare în față o broască? Sau când după ce aude o salvare începe să urle la lună, care întâmplător e plină?

Oricum, oricât de multe atacuri de cord mi-au pricinuit aceste două pasiuni ale mele, nu vreau să aflu cum e viața fără una dintre ele.

Anunțuri

24 de gânduri despre „Câinii și romanele horror nu se înțeleg

  1. Foarte fain, parca ma vad si eu in pielea ta. Catelusa mea a ramas cu parintii mei cand m-am decis sa ma mut in Bucuresti dar categoric si pe ea ar apuca-o nebunia in momentele cheie ale unei carti :))

    Apreciază

  2. Cum esti tu cu Exorcistul, asa sunt eu cu Blair Witch Project sau chiar Poltergeist si Cosmar pe Elm Street/ Freddy Krueger. Le-am vazut cand eram foarte mica si atat de tare m-am inspaimantat, incat mi se par cele mai spooky filme ever. 😃

    Apreciază

  3. Sa stii ca si daca ai pisici poti sa pui in scena niste scenarii horror. te ajuta mult. le gasesti pitite sub cearceaf, te apuca de picioare cand dormi si afara e inca noapte, te urmaresc [prin casa si te sperie cand te duci sa bei un pahar de apa in creierii noptii. :)) eu de vreo 2 ani sunt nevricoasa, nu mai pot sa ma uit la un film horror sanatos…ma sperie toate cele…

    Apreciază

  4. Ha, ha, cat imi sunt de familiare aceste situatii! Mai putin prima parte, caci Bruno chiar ma apara, de multe ori impotriva vointei mele. Sunt zile in care abia reusesc neamurile sa imi intre in casa. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s