Articole

Aventuri imobiliare – Episodul 1: Băncile

Într-o zi cu soare și o dimineață scurtată de niște vecini care de câte ori se certau spărgeau farfurii m-am enervat și am spus:

 

-Bărbate, ne luăm casă!

-Sigur nevastă. În vreo 2 ore mă duc să sparg banca de colț și o să fac rost de bani.

-Vorbesc serios! Există în univers niște bani care ar fi pentru asta, m-am săturat să stau în cocina asta și nu vreau să mai dăm bani la agențiile imobiliare ca să ne mutăm în alt loc cu chirie.

-Ideea nu e rea, dar hai să vedem cum o punem în practică.

prima-casa

Așa au început cei mai stresanți 2 ani din viața mea, pe care, evident, vi-i voi povesti în episoadele următoare.

 

Și pentru că suntem 2 funcționari publici de mai puțin de 30 de ani, care au praf pus la ciorap, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să ne stabilim un buget pentru investiție. Prin urmare, primul nostru pas a fost să mergem la bănci să întrebăm cât de săraci consideră ei că suntem și cam care e suma care o pot da pentru a începe un mariaj stabil și consensul cu ele. În traducere, am fost la bănci ca să cerșim bani.

 

Ca un homeless care se respectă, m-am îmbarcat frumos, m-am încălțat cu cei mai buni pantofi, m-am machiat, mi-am luat buletinul cu mine și mi-am lipit un zâmbet de tâmpă miloagă pe față. Din păcate am uitat că am părut mov. O să vedeți voi de ce este relevant. Cam asta au văzut funcționarii bancari când le-am invadat teritoriul. Învățasem și o poezioară: „Bună ziua! Mă numesc… Vreau credit pentru prima casă. Am salariul mediu pe economie și sunt angajată pe perioadă nedeterminată.”

images

Prima bancă în care am intrat am repetat cu emoție și teamă acest mic text. Intrasem în CEC Bank și mă așteptam la ce e mai rău. O tanti drăguță mă ia de mână, îmi face o simulare, îmi spune care sunt regulile și încheie cu un călduros „Sper să ne vedem atunci când găsiți casa.”

 

Cam atunci emoțiile mele s-au risipit. Mi-am dat seama că de fapt fac un serviciu băncii că iau credit prin intermediul ei, iar eu am the upper hand. Prin urmare, I’m the boss si fac ce vreau eu. Cam așa se întâmplă și cu criminalii care aparent dau drumul victimei câteva minute înainte să o ucidă.

 

Am fost apoi la ING, Banca Transilvania, BCR, BRD și încă vreo 2 bănci micuțe care m-au tratat cu respect, mi-au explicat ca unui om care nu are nici un fel de cunoștințe despre matematică sau economie cum merge treaba, m-au bătut pe spate și mi-au urat succes. Dacă ați ajuns în acest punct al articolului și nu v-ați pierdut speranța că va fi informativ,  na informație!

 

Dobânda la creditul prima casă este fixă stabilită de lege (2% parcă) plus ROBOR (Dă-i Doamne sănătate lui Isărescu ca să-l țină mic pentru următorii 30 de ani!). Acum 2 ani însă, băncile aveau un maxim de dobândă stabilit prin lege și se jucau cât mai aproape de acesta fără să uite că românul s-a născut cercetător de piață. De asemenea, există avantaje și dezavantaje legate de plata în avans al creditului în funcție de bancă. Dar dacă vreți să fiți cu adevărați informați, duceți-vă la bancă. Ăia știu mai bine.

credit-bancar

Revenim la povestea mea. Am ajuns la Bancpost. La sucursala la care am fost eu, Bancpost-ul este pe 2 etaje, că deh, au mult trafic și nu vor să se calce clienții în picioare. La intrare în bancă mă întâmpină portarul.

 

-Ce faceți domnișoară aici?

-Vreau să vorbesc cu cineva despre creditul prima casă. Zic eu hotărâtă să termin odată și să mă duc acasă să, văd ce opțiune aleg.

-Dar trebuie să fiți angajată, îmi zice paznicul enervat.

-Sunt angajată, stați liniștit.

-Dar cine v-a angajat cu părul acela?

 

M-a blocat. Eram obosită, ușor plictisită și îngrijorată că nici nu știu cum e să trăiesc 30 de ani, ce să mai spun de plătirea unui credit atât de lung. Așa că l-am mai întrebat enervată unde îl găsesc pe tăntălăul plătit să îmi răspundă la întrebări. Mă trimite la primul birou pe stânga (să zicem).

 

În primul birou pe stânga găsesc un tinerel zâmbitor și mă relaxez instant. Îi spun de ce sunt  acolo și el începe să îmi povestească de creditele pentru IMM-uri. Încerc să îl opresc, dar el insistă. M-am gândit că poate au o politică din aia tip call center în care insistă să îți spună toate ofertele deși tu ai sunat la numărul de deconectare pentru servicii. Termină cu un umf! Prezentarea și repet că am venit pentru prima casă. Se uită la mine surprins, îmi spune că se ocupă de IMM-uri și că mă poate ajuta colega. Merg la colega, spun povestioara și ea îmi prezintă oferta de credite de nevoie personale.

 

-Doamnă, am venit pentru creditul prima casă.

-Dar o să aveți nevoie și de un credit de nevoi personale, nu?

-Sper să nu se ajungă la asta.

-Eu nu mă ocup de creditul prima casă, ci colega mea. Dar sigur o să ne vedem mai încolo, că nu reușiți să luați nimic fără credit ne nevoi personale, vă spun eu.

 

De ce m-am dus și la a treia colegă, numai Dumnezeu știe. Dar dacă nu implicăm divinitatea, motivul e simplu: sunt proastă.

 

Ajung la cea de-a treia angajată Bancpost și îi spun că vreau un credit prima casă.

 

-Sunteți sigură?

 

Ce fel de încercare inițiatică mai e și asta? Nuuuu, am stat ca Prâslea de vorbă cu colegii tăi ca să mă întrebi dacă sunt sigură! Vrei să merg pe cărbuni arși ca să îți dovedesc?

 

Evident, eram puțin enervată. Tipa de la bancă a simțit asta și a trecut la treabă. Îi spun numele, prenumele, unde lucrez, ce tip de contract am și cât câștig pe lună. De dragul discuției, spun că am cam 2500 de lei pe lună salariu. Cât menționez cât câștig, câtăreața-de-țambal-la-nervii-mei de înverzește.

 

-Doamnă, realizați că nu puteți trăi cu suma asta pe lună?

 

Asta urlu și eu de câte ori iau salariu, dar cumva supraviețuiesc și plătesc și chirie. Ce-i drept, sunt 2 venituri în gospodărie, dar nu o privea pe ea chestia asta.

 

-Două milioane jumătate pe lună în bani vechi nu vă susțin pentru nici un fel de credit. Nici nu știu cum trăiți cu banii ăștia.

avneturi-imobiliare

Mind.Blown! Puf! Mi-a ieșit fum pe urechi. Am văzut negru în fața ochilor, am început să tremur și m-am găsit serios să o tai pe globul ocular cu o hârtie pe care o țineam în mână.

 

Nu i-am mai spus care e diferența între 2500 și 250 de lei (2250 mai exact). Am plecat. Dar pe scări m-a întâmpinat portarul zâmbăreț.

 

-Lăsați doamnă, că o să vă găsiți ceva serios de muncă și atunci or să vă dea creditul, că asta e bancă sănătoasă.

 

Ok, dacă cap de pulan zice că e bancă serioasă și eficientă, eu ar trebui să îl cred.

 

Oricum, experiența cu băncile a fost una light pe lângă aventurile pe care le-am avut după cu găsirea unei case.

Anunțuri

2 gânduri despre „Aventuri imobiliare – Episodul 1: Băncile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s