Articole

Bob Dylan a acceptat în sfârșit Nobelul, iar eu mă bucur

Dacă în ultima lună ai renunțat la social media și la presă, afli acum că Bob Dylan este laureatul premiului Nobel pentru literatură. Dacă nu ai ieșit acum ceva timp din grotă, știi că ieri, după multe încercări ale comitetului Nobel de a-l face pe Dylan să accepte, acesta în sfârșit a îmbrățișat statutul de nou câștigător al prestigiosului premiu.

 giphy

Însă premiul de anul acesta a stârnit foarte multe remarci de genul „Muzica lui e Ok, însă nu mai erau și alți scriitori” sau „Va fi un premiu Nobel pe care lumea îl va uita în scurt timp, cum a fost Nobelul pentru pace a lui Obama.” și vehementul „Serios?! Nici nu e scriitor!”

Prea puțini, însă, au discutat despre poezia lui Dylan, frumos încununată de o coloană sonoră.  Părintele lui „Mister Tamburine Man”, „Blowin in the Wind” sau „Like a Rolling Stone” a sris poezie relevantă pentru orice generație, chiar dacă acceptăm asta cu greu. Majoritatea pieselor lui sunt despre incapacitatea tinerilor de a-și găsi locul într-o societate cu idei îmbătrânite și pentru care contează din ce în ce mai mult de au făcut generațiile trecute, fără să se dea o șansă celor care sunt acum la început de drum.

Având în vedere că pentru noi, cei tineri, muzica înseamnă auto-tune și 3-4 cuvinte repetate timp de 3-4 minute, înțeleg de ce ne este greu să acceptăm poezia lui Dylan. Prea mulți din generația noastră, din păcate, nu mai ascultă versurile, ci doar un beat repetitiv sau refrenul rimat. Astfel, versurile încărcate de subînțeles sunt trecute mult prea ușor cu vederea.

În plus, nici un reprezentant al generației Beat nu a fost remarcat de comisia Nobel pentru literatură. Iar ceilalți Beats, Jack Kerouac ( On the Road), William S. Burroughs (Naked Lunch) și Alen Ginsberg (Howl), din nefericire, sunt morți.  Vorbesc de această generație pentru că au un loc special în literatură. Ei au vorbit cu nonșalanță despre partea întunecată a capitalismului, au militat împotriva războiului și au abordat cu nonșalanță clivajul între generații alimentată de lipsa de conformism a celor tineri. Da, se poate spune că a câștigat pentru simplul fapt că este în viață, însă ar fi doar o remarcă superficială.

 dylan

Ca societate suntem exact în punctul din anii 70. Avem și noi parte de o revoluție sexuală, de una a genurilor, având în vedere că se discută din ce în ce mai mult despre egalitatea dintre genuri dar și de teme precum violul sau violența, care până acum erau cumva ascunse sub preș și aduse la suprafață numai de ziua femeii. Simțim murmurii războiului, chiar dacă oficial nu a început niciunul. Și trăim o revoluție, cea a tehnologiei, care ne schimbă pe zi ce trece stilul de viață. rin urmare, merităm ca un hipiot să câștige Nobelul pentru literatură, pentru că ne arat subtil că la un moment dat, în istorie, și alții au trecut prin ceea ce cunoaștem noi ca fiind realitatea actuală.

Poezia nu trebuie să fie nesuferită și greoaie. Iar exact acest lucru ne arată noul Nobel pentru literatură. Versurile lui Dylan abordează teme sociale, filosofice și religioase, însă are păcatul (cel puțin așa este văzut de snobi) că are o formă plăcută.

Acum este momentul perfect să ne revizuim așteptările de la poezie și literatură în general. Ar trebui să ieșim din dogma literaturii învățate la școală și să acceptăm poezia ca un stil de viață  nu neapărat ca o formă rimată de transpunere a unei idei.

Anunțuri

2 gânduri despre „Bob Dylan a acceptat în sfârșit Nobelul, iar eu mă bucur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s