Articole

#metoo și de ce unii suntem mai egali decât alții

În această perioadă aș fi strâns titluri pentru a face o listă cu recomandări de romane horror pentru Halloween. M-am gândit că ar fi timpul să scriu ceva și acesta îmi propusesem să fie tema articolului de „m-am întors”. Dar evenimentele din ultima perioadă m-au determinat să scriu despre  altfel de povești de groază: cele de agresiune sexuală sau despre #metoo.

#metoo a apărut în spațiul public după ce mai multe actrițe și actori au povestit despre agresiunile sexuale la care au fost supuse de industrie în general și de un producător anume, în particular. Odată cu ele, femei care nu sunt în lumina reflectoarelor zilnic au relatat întâmplări pe care nu ai cum să nu le condamni.

Și România a luat parte din acest curent. România, țara unde bărbații sunt zmei și femeile așteaptă să fi bătute ca să se simtă iubite, violul este considerat sex surpriză iar femeile încă sunt învinuite că s-au lăsat violate. România este țara în care avem ore de religie unde copii învață că și-au rupt membrele pentru că au prieteni de altă religie și că femeile nu au ce căuta în biserică în timpul menstruației pentru că sunt murdare. Educație sexuală nu avem, unde cei mici ar putea învăța despre cum să se comporte în societate ș cum să relaționeze cu cineva de sex opus.

În această țară, femei curajoase și-au povestit întâmplările de agresiune sexuală. Agresorii sunt de la oameni cu poziții importante la muncitori de șantier, de la copii în curtea școlii la profesori universitari. Am văzut și bărbați care au povestit cum au agresat femei, fiind învățați de tații lor că femeia când se lasă moale trebuie să fii agresiv. Acum, adulți, realizează că au greșit. Dar oare chiar toți bărbații recunosc că mâna care cade mai jos de talie, mângâiatul pe sâni și pe picioare, insistarea după ce invitația nu a fost acceptată, aluziile despre cum o fustă sau o bluză ar fi purtate cu alt scop decât cel de a acoperi anumite zone sunt agresiuni sexuale? Am îndoieli.

Dar românul nu s-a născut numai misogin ci și glumeț. Mediul online mioritic este plin de glume făcute la adresa femeilor care „se plâng” că au fost puse în situații incomode. Problema nu este că se fac haz de necaz. Ci că într-o țară în care în prima jumătate a lui 2016 ai 8926 de sesizări privind violența domestică, nu îți permiți să nu susții o cauză precum #metoo. Femeile și bărbații care au avut curajul să vorbească despre acest subiect ar trebui apreciați și urmați.

Desigur, pentru că trăim într-o țară liberă, există și imbecili care țin neapărat să îți dea în petic susținând că femeile și-au căutat-o. Însă, simplul fapt că ești într-o poziție de putere, nu ar trebui să te absolve de vina că ești idiot sau agresor sexual. De cele mai multe ori ambele acuzații se aplică. Mai mult de atât nu aș vrea să intru în acest subiect. Tot ce pot spune că o educație sănătoasă poate duce la dispariția acestor exemplare.

În România se urlă în gura mare despre dreptul la opinie. Însă, dacă această opinie este de fapt o experiență care nu s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi pus accent pe educație sau este împotriva sexului „tare” atunci ea este ridiculizată și apoi ascunsă sub preș. Trăim într-o societate în care fetele pică după băieți, iar pe ele poate-poate le ia cineva de neveste. Se vorbește prea rar în spațiul public, pe 8 martie (singura zi din an în care femeile au probleme) despre faptul că femeile sunt egale cu bărbații. Că nu ar trebui să existe sexul tare și sexul frumos, ci oameni, că femeile nu vin de pe Venus și bărbați de pe Marte, ci dintr-o mamă, nu că bărbații sunt puternici și femeile sensibile ci că ambele sexe au puncte forte și punte slabe.

Ar mai trebui să vorbesc și despre cei care vor cu disperare să se afirme și se alătură acestei mișcări sub pretexte false. Dacă un bărbat te întreabă cât e ceasul, colegul de muncă te-a invitat la o cafea (fără să insiste după ce l-ai refuzat) sau vânzătorul ți-a zâmbit când i-ai spus bună ziua, ar trebui să știi că acestea nu sunt  agresiuni sexuale. Această poveste nu trebuie dusă la o extremă în care nimeni să nu vorbească cu nimeni de frică să nu fie catalogați drept agresori.  Nu întotdeauna când un bărbat, te agresează. Agresiunea este definită de noul cod penal la articolele 218 și 219. O poveste de doi bani pe care o folosești pentru rating și like-uri va atrage atenția în mod negativ asupra întregi mișcări. Da, știu că ai ridicat sprânceana. Dar agresiunea sexuală este o problemă importantă, iar aceste mici deraieri nu atrag decât ridicolul.

#metoo nu scoate la iveală doar agresiunea sexuală care în toate poveștile au fost aproape uitate sau măturatesub covor. Ci lipsa de educație și de bun simț al publicului. Sper, din tot sufletul, ca această mișcare să deschidă ochii celor care dețin puterea la câtă nevoie avem de educație socială.

Doamnelor, mă înclin în fața curajului vostru de a vă spune povestea. Și sper ca într-o zi să se înțeleagă că micile gesturi de apreciere libidinoasă nu ar trebui să se regăsească în comportamentul nimănui.

Anunțuri
Articole

Câinii și romanele horror nu se înțeleg

Îmi plac cărţile horror. Dacă ai o fantomică, o posedare, o tema cât de cât victoriană sau un monstru, am să te găsesc şi am să te citesc. Însă dragostea mea de senzaţii tari literare nu se îmbină întotdeauna armonios cu dragostea pe care i-o port patrupedului lătrător de lângă mine.

horror

Problema nu este că am impresia că al meu câine mă apără de tot ce e rău şi mă simt în siguranţă și apărată de relele lumii supranaturale după ce am citit un fragment deosebit de înfiorător. Nici pe departe. Dacă un demon i-ar aduce un os, bestia l-ar roade fericită, în timp ce ăla mi-ar rupe oasele şi m-ar face să vomit verde. Nu vreau să menţionez  (dar am s-o fac) situaţia mult mai plauzibilă în care hoţii intră în casă şi ea stă la scărpinat pe burtică.

Ok. Mă întorc la subiect: de ce cărţile horror şi câini nu se împacă.

Îmi voi baza ipoteza pe exemple. Azi noapte pe la 2 am decis că am sprâncenele mult prea stufoase şi că ar avea nevoie de o mică defrişare. Nu am stat mult pe gânduri. Mi-am descărcat cartea pe care o citeam (Hell House de Richard Matheson) în format audio (pensatul şi cititul nu se împacă) şi am trecut la treaba în baie. Era aproape linişte în casă, se auzea doar obișnuitul cor de sforăituri într-un colț al casei, al mamiferelor ce îmi umplu gospodăria. Nu avea ce să mă deranjeze. Pac un fir, pac două, miorlau de câteva ori în gând, vreo doi dumnezei şi mai, mai că terminasem şi sprâncenele şi cartea. Pe ultima sută de metri te entuziasmezi. Pe de o parte termini tortura fizică, iar in căști se dezlănțuie iadul după un preludiu mult prea lung. Poc, poc, poc se aude de undeva. Evident, am dat vina pe efectele cărții audio. Însă de-o dată o labă păroasă cu gheare ascuțite mă agață de pantaloni și se urcă pe mine. O parte din mine a murit. Am țipat de l-am trezit pe șeful de cor. Am dărâmat tot ce era pe chiuvetă. Am apucat un șervețel demachiant să mă apăr. Am început să tremur și am sărit pe toaletă. Iar când m-am uitat albită de frică în jos am văzut fața prietenoasă a câinelui meu care vroia puțină atenție.

adoptauncaine

Dar am citit la un moment dat și Exorcistul. Cartea aia după care s-a făcut un film destul de reușit cu o fetiță posedată. Pentru mine filmul este cel mai înspăimântător film de groază făcut vreodată. Știu că acum îți dai ochii peste cap. Dar știi ce? Eu l-am văzut prima data la 5 ani. Și de atunci de câte ori îl revăd lenjeria intimă mi se strânge în regiunea dorsală. Oricum, acum vreo 2 ani am decis că sunt suficient de matură să citesc cartea. Nu mai sunt un bebe mic și știu că nu există monștri sub pat decât dacă ești astmatic și aspiri rar pe acolo. Cartea e mot a mot cu filmul. Sau invers. Puțin descurajator. Dar i-am dat înainte pentru că oricum nu aveam altceva mai bun de făcut. Ei bine, știți secvența aia în care începe casa să se zguduie, după ce dulapurile pocnesc, patul se ridică, în cameră se face frig, popii invocă divinitatea pentru a salva fetița si totul e o furtună de țipete, plânsete, injurii și pocnituri de lemn? Cu alte cuvinte, vă puteți imagina construcția autorului pentru a ajunge la un anume apogeu, dacă nu ați citit cartea sau nu ați văzut măcar filmul? Ei bine, când această situație a ajuns la climax, câinele mei care era în pat cum mine a decis să se scarpine.

Desigur, astea sunt doar două povestiri. Dar gândiți-vă că bestia trebuie scoasă afară. Cum, tu muritor slab cu duhul și iubitor de horror, poți să vorbești despre longevitate atunci când după o zi de citit un roman gotic ieși cu animalul afară pe ceață iar dintr-un tufiș îți sare în față o broască? Sau când după ce aude o salvare începe să urle la lună, care întâmplător e plină?

Oricum, oricât de multe atacuri de cord mi-au pricinuit aceste două pasiuni ale mele, nu vreau să aflu cum e viața fără una dintre ele.

carti

Cele mai citite cărți pe Wattpad în 2016

Wattpad este o platformă de self-publishing care oferă multe materiale gratis. Acolo găsiți foarte multe multe povestioare fan-fiction și tot acolo puteți să testați piața cu o idee nouă a propriei cărți sau chiar cu câteva capitole.

carti gratis.gif

Prima oară am accesat Wattpad când Darynda Jones, autoarea seriei Charley Davison a anunțat că va publica o nuvelă pe această platformă. Sinceră să fiu, până atunci am considerat Wattpad un loc unde cu siguranță găsesc proză și poezie de proastă calitate. Boy, was I wrong. Nu numai că am descoperit autori foarte talentați care din diferite motive nu au optat să publice pe Amazon, dar tot aici am găsit oameni cu aceleași gusturi literare ca mine cu care am putut face schimb de idei.

 

Prin urmare, am devenit o utilizatoare împătimită a site-ului și povestesc ori de câte ori am ocazia despre el.

 

O calitate deosebită a acestui site este că arată cât timp a fost citită o anumită poveste. Astfel, chiar dacă există și un sistem de votare, se indexează minutele de scroll, ceea ce este minunat pentru că se numără și timpul petrecut citind a doua oară acea nuvelă sau roman.

 

Iată care sunt cele mai citite cărți de pe Wattpad în 2016.

 

Toate aceste cărți sunt gratis. Prin urmare, dacă vreți să vă delectați cu câteva povești interesante, puteți începe de aici.

 

Înregistrarea pe Wattpad este gratis. Un nume, un mail și puf! Cărți gratis.

 

Voi aveți cont pe Wattpad? Pe cine urmăriți și cui îi citiți cărțile de obicei?

Uncategorized

Câteva dorințe de la noul an

La prea puțin timp după ce am trecut în anul nou, casa vuia deja de rezoluții. Care susținea că vrea să facă nu știu ce, care de la 1se lăsa de țigări (evident striga asta din tot plămânul cu țigara aprinsă), care se apucă de slăbit, care vroia să scrie nu știu câte cărți. Înțelegeți ideea. La 12.01 toți știm vom face în anul care tocmai a început fie chiar și pentru o zi.

giphy

Ce încerc să spun este că rezoluțiile de anul nou mi se par puțin stupide. Dacă vrei să realizezi ceva nu trebuie neapărat să începi de la 1 ianuarie sau de la începutul săptămânii.  Poți să faci acea schimbare majoră în viața ta oricând. Începutul simbolic nu te va ajuta atât de mult cum crezi tu. De exemplu, pe 1 ianuarie bei, dormi, mănânci și cam atât. Iar luni este cea mai nașpa zi a săptămânii pentru că trebuie să te desparți de relaxanta zi de duminică.

Acum că mi-am scos asta din sistem, haideți să vorbim despre lucrurile mici care mi-aș dori să se întâmple anul acesta, eventual fără ca eu să depun prea mare efort pentru a le realiza.

În primul rând, mi-aș dori să fiu mai activă. În mod evident, nu vreau să urc pe Everest. Însă o plimbare din când în când nu a stricat vreodată nimănui. Este clar că încerc să evit oamenii și locurile în care sunt aglomerări de oameni, acesta este motivul pentru care îmi plac atât de mult cărțile. Dar în ciuda faptului că sunt foarte plăcute, nu doar de personaje fantastice ai nevoie. Prim urmare, ar trebui să mai scot nasul din casă măcar atunci când este soare afară. Jucatul de-a aleargă grasul cu câinele nu se pune.

Un obicei pe care îl voi continua din anul precedent este cel de a nu mai răspunde provocărilor de doi bani. Într-o altă viață aveam în cercul de prieteni pe cineva a cărui scop în viață era să mă pună în situații jenante. Evident, acea persoană nu îmi mai este apropiată. Și aș vrea să extind această curtoazie și altora care fac același lucru.

giphy-1

Desigur, voi continua să citesc. Însă poate în acest an voi avea mai mult succes în a scrie despre minunatele cărți care îmi pică în mână. Ba chiar, îmi propun să deschis și acele cărți pe care de mult timp le evit din varii motive.

De altfel, sper ca 2017 să fie la fel de frumos ca 2016. Aș putea să trăiesc fără stresul anului trecut, însă dacă nu ar fi fost probabil nu aș fi simțit cum a trecut.

 

Articole

Aventuri imobiliare – Episodul 1: Băncile

Într-o zi cu soare și o dimineață scurtată de niște vecini care de câte ori se certau spărgeau farfurii m-am enervat și am spus:

 

-Bărbate, ne luăm casă!

-Sigur nevastă. În vreo 2 ore mă duc să sparg banca de colț și o să fac rost de bani.

-Vorbesc serios! Există în univers niște bani care ar fi pentru asta, m-am săturat să stau în cocina asta și nu vreau să mai dăm bani la agențiile imobiliare ca să ne mutăm în alt loc cu chirie.

-Ideea nu e rea, dar hai să vedem cum o punem în practică.

prima-casa

Așa au început cei mai stresanți 2 ani din viața mea, pe care, evident, vi-i voi povesti în episoadele următoare.

 

Și pentru că suntem 2 funcționari publici de mai puțin de 30 de ani, care au praf pus la ciorap, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să ne stabilim un buget pentru investiție. Prin urmare, primul nostru pas a fost să mergem la bănci să întrebăm cât de săraci consideră ei că suntem și cam care e suma care o pot da pentru a începe un mariaj stabil și consensul cu ele. În traducere, am fost la bănci ca să cerșim bani.

 

Ca un homeless care se respectă, m-am îmbarcat frumos, m-am încălțat cu cei mai buni pantofi, m-am machiat, mi-am luat buletinul cu mine și mi-am lipit un zâmbet de tâmpă miloagă pe față. Din păcate am uitat că am părut mov. O să vedeți voi de ce este relevant. Cam asta au văzut funcționarii bancari când le-am invadat teritoriul. Învățasem și o poezioară: „Bună ziua! Mă numesc… Vreau credit pentru prima casă. Am salariul mediu pe economie și sunt angajată pe perioadă nedeterminată.”

images

Prima bancă în care am intrat am repetat cu emoție și teamă acest mic text. Intrasem în CEC Bank și mă așteptam la ce e mai rău. O tanti drăguță mă ia de mână, îmi face o simulare, îmi spune care sunt regulile și încheie cu un călduros „Sper să ne vedem atunci când găsiți casa.”

 

Cam atunci emoțiile mele s-au risipit. Mi-am dat seama că de fapt fac un serviciu băncii că iau credit prin intermediul ei, iar eu am the upper hand. Prin urmare, I’m the boss si fac ce vreau eu. Cam așa se întâmplă și cu criminalii care aparent dau drumul victimei câteva minute înainte să o ucidă.

 

Am fost apoi la ING, Banca Transilvania, BCR, BRD și încă vreo 2 bănci micuțe care m-au tratat cu respect, mi-au explicat ca unui om care nu are nici un fel de cunoștințe despre matematică sau economie cum merge treaba, m-au bătut pe spate și mi-au urat succes. Dacă ați ajuns în acest punct al articolului și nu v-ați pierdut speranța că va fi informativ,  na informație!

 

Dobânda la creditul prima casă este fixă stabilită de lege (2% parcă) plus ROBOR (Dă-i Doamne sănătate lui Isărescu ca să-l țină mic pentru următorii 30 de ani!). Acum 2 ani însă, băncile aveau un maxim de dobândă stabilit prin lege și se jucau cât mai aproape de acesta fără să uite că românul s-a născut cercetător de piață. De asemenea, există avantaje și dezavantaje legate de plata în avans al creditului în funcție de bancă. Dar dacă vreți să fiți cu adevărați informați, duceți-vă la bancă. Ăia știu mai bine.

credit-bancar

Revenim la povestea mea. Am ajuns la Bancpost. La sucursala la care am fost eu, Bancpost-ul este pe 2 etaje, că deh, au mult trafic și nu vor să se calce clienții în picioare. La intrare în bancă mă întâmpină portarul.

 

-Ce faceți domnișoară aici?

-Vreau să vorbesc cu cineva despre creditul prima casă. Zic eu hotărâtă să termin odată și să mă duc acasă să, văd ce opțiune aleg.

-Dar trebuie să fiți angajată, îmi zice paznicul enervat.

-Sunt angajată, stați liniștit.

-Dar cine v-a angajat cu părul acela?

 

M-a blocat. Eram obosită, ușor plictisită și îngrijorată că nici nu știu cum e să trăiesc 30 de ani, ce să mai spun de plătirea unui credit atât de lung. Așa că l-am mai întrebat enervată unde îl găsesc pe tăntălăul plătit să îmi răspundă la întrebări. Mă trimite la primul birou pe stânga (să zicem).

 

În primul birou pe stânga găsesc un tinerel zâmbitor și mă relaxez instant. Îi spun de ce sunt  acolo și el începe să îmi povestească de creditele pentru IMM-uri. Încerc să îl opresc, dar el insistă. M-am gândit că poate au o politică din aia tip call center în care insistă să îți spună toate ofertele deși tu ai sunat la numărul de deconectare pentru servicii. Termină cu un umf! Prezentarea și repet că am venit pentru prima casă. Se uită la mine surprins, îmi spune că se ocupă de IMM-uri și că mă poate ajuta colega. Merg la colega, spun povestioara și ea îmi prezintă oferta de credite de nevoie personale.

 

-Doamnă, am venit pentru creditul prima casă.

-Dar o să aveți nevoie și de un credit de nevoi personale, nu?

-Sper să nu se ajungă la asta.

-Eu nu mă ocup de creditul prima casă, ci colega mea. Dar sigur o să ne vedem mai încolo, că nu reușiți să luați nimic fără credit ne nevoi personale, vă spun eu.

 

De ce m-am dus și la a treia colegă, numai Dumnezeu știe. Dar dacă nu implicăm divinitatea, motivul e simplu: sunt proastă.

 

Ajung la cea de-a treia angajată Bancpost și îi spun că vreau un credit prima casă.

 

-Sunteți sigură?

 

Ce fel de încercare inițiatică mai e și asta? Nuuuu, am stat ca Prâslea de vorbă cu colegii tăi ca să mă întrebi dacă sunt sigură! Vrei să merg pe cărbuni arși ca să îți dovedesc?

 

Evident, eram puțin enervată. Tipa de la bancă a simțit asta și a trecut la treabă. Îi spun numele, prenumele, unde lucrez, ce tip de contract am și cât câștig pe lună. De dragul discuției, spun că am cam 2500 de lei pe lună salariu. Cât menționez cât câștig, câtăreața-de-țambal-la-nervii-mei de înverzește.

 

-Doamnă, realizați că nu puteți trăi cu suma asta pe lună?

 

Asta urlu și eu de câte ori iau salariu, dar cumva supraviețuiesc și plătesc și chirie. Ce-i drept, sunt 2 venituri în gospodărie, dar nu o privea pe ea chestia asta.

 

-Două milioane jumătate pe lună în bani vechi nu vă susțin pentru nici un fel de credit. Nici nu știu cum trăiți cu banii ăștia.

avneturi-imobiliare

Mind.Blown! Puf! Mi-a ieșit fum pe urechi. Am văzut negru în fața ochilor, am început să tremur și m-am găsit serios să o tai pe globul ocular cu o hârtie pe care o țineam în mână.

 

Nu i-am mai spus care e diferența între 2500 și 250 de lei (2250 mai exact). Am plecat. Dar pe scări m-a întâmpinat portarul zâmbăreț.

 

-Lăsați doamnă, că o să vă găsiți ceva serios de muncă și atunci or să vă dea creditul, că asta e bancă sănătoasă.

 

Ok, dacă cap de pulan zice că e bancă serioasă și eficientă, eu ar trebui să îl cred.

 

Oricum, experiența cu băncile a fost una light pe lângă aventurile pe care le-am avut după cu găsirea unei case.

Liste

Cărți pe care trebuie să le citești în campania electorală

Iată că a venit acel moment minunat al vieții sociale în care ne pregătim să ne alegem reprezentanții parlamentari pentru următorii 4 ani. Deja ne atacă afișele iar televizorul e plin de știu-eu-cine care candidează la al treilea mandat și abia acum a realizat că trebuie să vorbească și el. Ok, am să îmi pun frustrările deoparte. Însă, dacă vă gândiți că nu aveți chef să votați sau măcar să auziți de alegerile parlamentare, iată câteva cărți care vă vor revitaliza dorința exercitării îndatoririlor cetățenești.

 povestea-slujitoarei

1.Povestea slujitoarei, Margaret Atwood

„Povestea slujitoarei” are ca temă centrală lipsirea femeilor de orice fel de drepturi. În urma instaurării unui regim totalitarist teocratic, statutul femeilor se schimbă într-atât de drastic încât sunt dezbrăcate și de identitate. Romanul este distopic, însă ne arată o perspectivă sumbră a unei societăți în care sexul feminin nu are reprezentativitate.

2.Fahrenheit 415, Ray Bradbury

Fahrenheit 415 este o distopie în care conducătorii ard cărțile pentru a limita cunoașterea populației. Chiar dacă la un moment dat ați citit această carte, acum e momentul să reluați lectura. O societate îndoctrinată nu va evolua niciodată. Iar în contextul în care ne sunt oferite platforme electorale pe care foarte mulți le înghit fără să le mestece, această carte este de actualitate.

 water-knife

 3.The Water Knife, Paolo Bacigalupi

Într-un viitor apropiat SUA rămâne fără apă potabilă și guvernele federale ale statelor din sud-vestul țării se bat pentru drepturile la apa râului Colorado. Evident, apare și o piață neagră a apei, guvernată de water knifes (cuțitarii apei). The Water Knife te ține în priză. Însă dincolo de arta narativă, acest roman pune în perspectivă ce se poate întâmpla atunci când nu avem politici de mediu bine implementate.

4.Oryx și Crake, Margaret Atwood

Scopul meu nu este să vă deprim. Așa că vă propun minunata poveste de dragoste dintre Oryx și Crake. Știu că nu citiți ironia, dar am să explic. Jimmy, acum Snowman și Crake cresc într-o societate guvernată de multinaționale are printre altele, modifică genetic mâncarea pentru a fi produs mai repede și pentru a aduce un aport caloric mai mare per item. Dacă această explicație nu vă satisface, citiți cartea, d-asta sunteți aici! Pe Oryx cei doi o găsesc pe un site de pornografie infantilă și se îndrăgostesc de ea. Crake și Oryx construiesc două ideologii fundamental diferite și ajung să le impună în societate.

Oryx și Crake pune ideea de neajuns într-o altă lumină. Nu vorbim de neajuns nutrițional și nici măcar de educație. Ci mai de grabă este despre o limitare a educației. Oamenilor nu li se îngrădește accesul la cunoaștere per se, dar din comoditate aceștia acceptă ceea ce li se dă fără să găsească perspective noi.

5.Ferma animalelor, George Orwell

Ferma animalelor este o satiră a lumii politice contemporane. Da, aș fi putut scrie de 1948, însă Ferma animalelor mi se pare mult mai relevantă pentru această perioadă. Dacă o punem în contextul reformării, idee cu care suntem loviți peste ochi la fiecare 4 ani, cartea lui Orwell ilustrează în culori puternice lăcomia, idioțenia, ignoranța și setea de putere a oricărei clase politice.

O dată la 4 ani ne putem spune punctul de vedere. Nu trăim într-o societate perfectă. Iar în ultimii ani s-au scos la lumină cazuri de corupție care au avut un impact puternic asupra societății. Nu este sănătos, pentru noi, ca societate, să alegem să ignorăm clasa conducătoare.

carti

Unde emigrăm? The Haunted Vagina, recenzie

Dacă sunteți în faza în care vă gândiți unde ați putea să emigrați după alegerea lui Trump, am eu o propunere: într-un vagin. Haideți să explorăm lumea bizarro – horror. Știu că ne-am obișnuit ca intrarea și ieșirea din vagin să fie folosite ca metafore colorate, dar ce ar fi dacă s-ar întâmpla?

 haunted-vagina

Atenție! Dacă aveți sub 14 ani, nu ați descoperit pornografia sau dacă vă sințiți jigniți de orice, vă rog să nu citiți acest articol.

Cam asta ne propune Carlton Mellick III în „The Haunted Vagina”. Steve este foarte îndrăgostit de prietena lui Stacy. Iar atunci când aceasta îi mărturisește că vaginul ei este bântuit, protagonistul își dă seama de unde tot apar nasurile din vaginul prietenei în timpul sexului. Împins de curiozitate și de Stacy, Steve intră în vaginul acesteia pentru a explora întreaga lume ascunsă în pântecul acesteia.

Odată ajuns înăuntru, Steve face cunoștință cu Fig, prietena imaginară (oare) a lui Stacy din copilărie care este foarte atrăgătoare. Însă mai important de atât, descoperă o nouă lume de care se simte atras instant.

Da, știu că unii dintre voi deja strâmbați nasul și vă gândiți că ori e scârbos ori are trebui să mă raportați pentru un post care lezează pudibonderia. Însă principiul de bază al literaturii este escapismul. Poți să optezi pentru varianta softcore, adică pentru ficțiune simplă sau chiar non-ficțiune sau poți să îți ambalezi motoarele imaginației la maxim pentru harcore fetish bizarro.

Acum că mi-am scos din sistem toate aluziile sexuale, haideți să vă orbesc puțin despre acest gen literar. Bizarro este un gen literar contemporan care folosește elemente de absurditate, satiră și grotesc alături de suprarealism popular și are scopul de a șoca prin situațiile și umorul ieșit din comun. Cu alte cuvinte, agest gen literar, cu un nume cât se poate de explicativ, este bizar, ciudat, straniu, neobișnuit.

 kesha

Din păcate, pentru că este un gen literar de nișă este prea puțin mediatizat. Și riști ca atunci când ridici o carte care îți este recomandată ca fiind un fantasy ciudat să îți pice maxilarul după vreo 5-10 pagini când lucrurile încep să devină dubioase.

În cazul lui „The Haunted Vagina”, care este o nuvelă, nu un roman, bizarul te lovește încă din primele pagini. Însă dacă treci peste partea ciudată, vei vedea că de fapt este o poveste de dragoste și trădare excepțională. Asta este frumusețea genului. Citești despre o lume care îți pune un zâmbet sarcastic pe buze iar când o termini te lovește frumusețea întregii povești.

Dacă vrei să încerci marea cu degetul, „The Haunted Vagina” este punctul de pornire. Este o nuvelă scurtă, elementele bizare sunt doar la nivelul descrierii și a ideii, ceea ce înseamnă că nu există foarte multe scene care să te lovească ca bolovanul în față (trust me, genul acesta literar este ca o cărămidă care te lovește în mod repetat între ochi) și te ține lipit de pagini cu ajutorul poveștii de dragoste.

În plus, trăim într-o țară în care majoritatea înjurăturilor sunt despre viețile de noapte ale mamelor noastre și despre zona intimă a femeilor în general. Prin urmare, „The Haunted Vagina” ne oferă o nouă perspectivă pentru acestea sau măcar ne ajută să ne ducem cu gândul la ce am putea găsi acolo.

Voi ați citit bizarro?

carti

Ce citești atunci când nu ai chef să citești nimic

Cu toții trecem mai devreme sau mai târziu printr-o perioadă în care pur și simplu nu avem chef să citim sau mai rău, orice am încerca nu ne place, indiferent de cât de multe recenzii zic că acea carte este minunată. Yep, este chiar o boală, se numește secetă de lectură și ca să te vindeci trebuie neapărat să recunoști că ai o problemă.

 reading-problme

Prin urmare, iată care sunt simptomele unei secete de lectură:

1.nu ai chef să citești nimic și nicio carte nu îți face cu ochiul;

2.înaintezi cu greutate și nu te interesează nici un personaj;

3.te uiți la raftul tău cu cărți pe care urmează să le citești și te apucă panica că nu vei ajunge vreodată la ele;

4.ai citi ceva, dar nu știi ce, pentru că nimic nu ți se pare interesant;

5.nu citești!

Acum că am stabilit că ai o problemă, este momentul să aplici tratamentul. Și nu te ascunde după celebrul „Nu am timp!” sau „Sunt prea ocupat”. Astea sunt scuze. Ai nevoie de un tratament proactiv. Iar pe principiul pofta îți vine mâncând iată cel mai bun tratament pentru seceta de lectură.

Apucă-te de citit o carte ușurică. Pentru mine merg cel mai bine cărțile haioase cu povești de dragoste. Ori mă îndrăgostesc de umor, ori inevitabil ajung în punctul în care vreau să văd ce se întâmplă. Mai poți opta pentru un thriller, ca să te țină în priză sau un young adult care să te prindă încă din primele pagini. Iată câteva exemple de cărți care m-au scos din această secetă.

Seria The Holidays, de Tara Sivec

 holidays.jpg

Cu titluri precum „The Stocking Was Hung” sau „Cupid Has a Heart-On” este clar că vei râde. Însă ce m-a atras, până să ajung să rând cu lacrimi, a fost misterul din jurul personajului masculin. Seria debutează cu Noel Holiday și Sam Stocking (I shit you not) care se întâlnesc în aeroport într-un bar, iar Noel îi propune lui Sam să meargă acasă la el și să se prefacă că este fostul ei iubit. Și așa începe o serie destul de scurtuță, cu mai puțin de 150 de pagini fiecare carte, care ne duce într-o aventură a sentimentelor.

Seria Stephanie Plum, Janet Evanovich

Această serie este una polițistă/mistery… oarecum. Stephanie Plum își pierde locul de muncă ca recepționeră la o firmă de lenjerie intimă și din lipsă de alte oportunități se angajează ca bounty hunter. Evident,  femeie fără nici un fel de experiență de lucru cu oamenii care nu prea respectă legea, va intra în tot felul de situații dubioase. Evanovich se bazează foarte mult pe comicul de situație, ceea ce te va face să întorci cu rapiditate pagina pentru a vedea în ce a mai intrat Stephanie sau bunica Mazur.

Seria Millenium, Stieg Larsson

Dacă nu îți place să râzi, atunci un thiller/ mistery te va vindeca de seceta de lectură. Bărbați care urăsc femeile (The Girl With the Dragon Tattoo) s-a bucurat de succes internațional, deci nu ai cum să nu fi auzit de ea. Urmărește cum se descoperă cine a comis o crimă acum 30-40 de ani și nu o vei mai putea lăsa jos.

Exorcistul, William Peter Blatty 

Acest roman a devenit foarte cunoscut în urma producerii filmului omonim care a avut foarte mare succes. Totuși, având în vedere că este o carte foarte scurtă, se merită să o încerci, în special dacă nu ai chef să citești nimic. Romanul aduce elemente noi, are nu și-au găsit loc în film, ceea ce îl face și mai spooky.

Seria Percy Jackson și Olimpienii de Rick Riordan

Când recomand această serie plec de la premia că ai citit Harry Potter. Dacă nu ai făcut-o deja, ce mai aștepți?! Că am trecut peste asta, haideți să vă spun de ce Percy Jackson este seria perfectă pentru a vindeca pe cineva de seceta lecturii. Este un young adult plin de aventură. Prin urmare, pe lângă acțiunea care te ține în priză încă din primele pagini, vei avea parte de toate îndoielile adolescentine care definesc un personaj măreț, curajos și loial.

Ghidul autostopistului galactic, Douglas Adams

 ghidul

Acest roman SF merită citit și recitit când ai o criză de identitate, când ai o secetă de lectură și când vrei să pleci într-o aventură fără să părăsești canapeaua. Ghidul autostopistului galactic îți oferă răspunsurile la toate întrebările vieții. Iar fiecare pagină întoarsă te va lăsa cu zâmbetul pe buze.

Pentru mai multe recomandări apăsați butonul de follow. Iar dacă am uitat ceva extraordinar, comentați, vă rog!

Articole

Bob Dylan a acceptat în sfârșit Nobelul, iar eu mă bucur

Dacă în ultima lună ai renunțat la social media și la presă, afli acum că Bob Dylan este laureatul premiului Nobel pentru literatură. Dacă nu ai ieșit acum ceva timp din grotă, știi că ieri, după multe încercări ale comitetului Nobel de a-l face pe Dylan să accepte, acesta în sfârșit a îmbrățișat statutul de nou câștigător al prestigiosului premiu.

 giphy

Însă premiul de anul acesta a stârnit foarte multe remarci de genul „Muzica lui e Ok, însă nu mai erau și alți scriitori” sau „Va fi un premiu Nobel pe care lumea îl va uita în scurt timp, cum a fost Nobelul pentru pace a lui Obama.” și vehementul „Serios?! Nici nu e scriitor!”

Prea puțini, însă, au discutat despre poezia lui Dylan, frumos încununată de o coloană sonoră.  Părintele lui „Mister Tamburine Man”, „Blowin in the Wind” sau „Like a Rolling Stone” a sris poezie relevantă pentru orice generație, chiar dacă acceptăm asta cu greu. Majoritatea pieselor lui sunt despre incapacitatea tinerilor de a-și găsi locul într-o societate cu idei îmbătrânite și pentru care contează din ce în ce mai mult de au făcut generațiile trecute, fără să se dea o șansă celor care sunt acum la început de drum.

Având în vedere că pentru noi, cei tineri, muzica înseamnă auto-tune și 3-4 cuvinte repetate timp de 3-4 minute, înțeleg de ce ne este greu să acceptăm poezia lui Dylan. Prea mulți din generația noastră, din păcate, nu mai ascultă versurile, ci doar un beat repetitiv sau refrenul rimat. Astfel, versurile încărcate de subînțeles sunt trecute mult prea ușor cu vederea.

În plus, nici un reprezentant al generației Beat nu a fost remarcat de comisia Nobel pentru literatură. Iar ceilalți Beats, Jack Kerouac ( On the Road), William S. Burroughs (Naked Lunch) și Alen Ginsberg (Howl), din nefericire, sunt morți.  Vorbesc de această generație pentru că au un loc special în literatură. Ei au vorbit cu nonșalanță despre partea întunecată a capitalismului, au militat împotriva războiului și au abordat cu nonșalanță clivajul între generații alimentată de lipsa de conformism a celor tineri. Da, se poate spune că a câștigat pentru simplul fapt că este în viață, însă ar fi doar o remarcă superficială.

 dylan

Ca societate suntem exact în punctul din anii 70. Avem și noi parte de o revoluție sexuală, de una a genurilor, având în vedere că se discută din ce în ce mai mult despre egalitatea dintre genuri dar și de teme precum violul sau violența, care până acum erau cumva ascunse sub preș și aduse la suprafață numai de ziua femeii. Simțim murmurii războiului, chiar dacă oficial nu a început niciunul. Și trăim o revoluție, cea a tehnologiei, care ne schimbă pe zi ce trece stilul de viață. rin urmare, merităm ca un hipiot să câștige Nobelul pentru literatură, pentru că ne arat subtil că la un moment dat, în istorie, și alții au trecut prin ceea ce cunoaștem noi ca fiind realitatea actuală.

Poezia nu trebuie să fie nesuferită și greoaie. Iar exact acest lucru ne arată noul Nobel pentru literatură. Versurile lui Dylan abordează teme sociale, filosofice și religioase, însă are păcatul (cel puțin așa este văzut de snobi) că are o formă plăcută.

Acum este momentul perfect să ne revizuim așteptările de la poezie și literatură în general. Ar trebui să ieșim din dogma literaturii învățate la școală și să acceptăm poezia ca un stil de viață  nu neapărat ca o formă rimată de transpunere a unei idei.

Articole

Dileme ale cititorului: e-reader sau hârtie

Dacă majoritatea timpului liber ți-l petreci citind ti-ai pus măcar o dată întrebarea dacă ar trebui sau nu să cumperi un e-reader. E o dilemă legitimă pentru cititorii în serie. Te ridici din fotoliul tău preferat ca să cumperi o carte sau dai un click și îți ajunge pe device? Dar să merită să dai orele petrecute în librării după cărți pe confort? Părerile sunt împărțite.

kindle

Eu am un e-reader, Baby, de vreo 3-4 ani. L-am cumpărat atunci când am ajuns la Dansul Dragonilor (da, citeam seria Cântec de Gheață și Foc) care are peste 1000 de pagini și copertă cartonată, cu alte cuvinte, are aproximativ o tonă. Și atunci m-am gândit serios cum o să port după mine cartea asta într-o geantă care deja o greutate comparabilă cu a mea. Și chiar dacă nu era tocmai necesar să o car după mine, cumva trebuia să o țin deschisă ca să o citesc. Am cumpărat cartea, dat tot atunci am dat comandă de un e-book reader pe care de altfel îl am și acum.

Cred că singurul defect pe care îl are Baby, e-reader-ul meu este lipsa de personalitate. Fiecare carte are propria personalitate, dată de copertă, de font-uri, antetul paginilor, mirosul cărții noi, iar un e-reader te privează de toate aceste mici plăceri care îți creează o experiență unică cu fiecare carte citită.

Pe de altă parte, un e-reader are și foarte multe avantaje. În primul rând e mic și poate stoca foarte multe cărți. Tehnologia a ajuns atât de departe încât poți să îl porți chiar într-o geantă mini fără nicio problemă. De asemenea, atunci când citești cărți cu foarte multe pagini nu îți obosesc mâinile. Iar atunci când pleci în vacanță bagajul nu mai are câteva zeci de kilograme din cauza cărților. În plus, poți trece de la o carte la alta fără să depui foarte mare efort pentru că deja le ai stocate în device.

Un alt avantaj major este accesibilitatea. Este adevărat că magazinele online de cărți sunt destul de prompte cu livrările. Însă dacă ai chef să citești o anumită carte la 2 dimineața, speranțele tale se cam duc. E-book-urile pe de alt parte, ajung instant, indiferent de oră.

Un alt element, de multe ori omis de comentarii, este prețul cărților electronice, care evident sunt mai ieftine decât cele paperback. E logic, prețul hârtiei este scos din ecuație.

Însă mai există un motiv pentru care se merită să investești într-un e-reader, iar cu asta cred că mulți dintre voi rezonați. În România vin foarte greu cărțile. Fie că vorbim despre comenzile care vin afară fie că vorbim despre traducerile lor. Însă eu aș vrea să abordez a doua problemă. Editurile traduc numai o parte dintr-o serie și cu restul te lasă în aer. Mi s-a întâmplat asta cu Malazan Book of the Fallen, cu Wheel of Time și nenumărate serii urban fantasy. De exemplu la Malazan au tradus primele 3 volume și nu se mai aude nimic de restul, la Wheel of Time primele 6 iar restul a trebuit să le comand în engleză. Ca să nu mai vorbesc de momentul în care goodreads îți spune că un anume autor a publicat a șasea carte dintr-o serie și la noi abia apare a doua.

carte-vs-e-reader

De faptul că pot comanda cărți oricând și ajung instant la mine m-am bucurat cel mai mult de când îl am pe Baby. Asta nu înseamnă că am renunțat la cărțile de hârtie. Nuuuu! În continuare o dată la 6 luni trimit la țară cărțile pe care le-am citit ca să fac loc altora noi în bibliotecă. Pur și simplu am învățat să alternez cărțile cu e-book-urile.

De fapt, experiența personală mi-a arătat că prea iubitele cărți clasice din hârtie nu vor dispărea niciodată. Da, poate nu se mai publică la fel de multe, dar nici nu vom mai avea cimitire de cărți necumpărate. De asemenea, nici nu vor mai fi date uitării odată ce nu le mai poți găsi în formă fizică pe piață. Dar întotdeauna o carte fizică îți va oferi acea experiență unică pe care un device nu o va face.

Nu pot să spun că aș renunța la e-reader, pe de altă parte, nici fără cărțile paperback nu cred că aș avea o viață foarte colorată.